Despre carte: 1981 / „O, Patrie, Sfântă Patrie! Ce inimă din lume nu s-ar tremura la vederea ta? Ce suflet de gheață nu se va topi din suflarea aerului tău?” Așa gândea Vladimir Sitsky, privind cu tristă bucurie de pe cal, câmpurile, pășunile și crângurile lui Pereslavl, martori ai copilăriei sale, și cu o privire curioasă, ca dacă dorind să-și pună la încercare memoria, a căutat și a prevăzut capete de mănăstiri fulgerând din spatele pădurii…»